Maison et Objet. Tendinte in design interior.

Jaques Chirac, in 1980

Am plecat la Paris cu intentia de a vedea tendintele in design interior, de a cunoaste oameni si de a invata lucruri noi.
Am plecat la Paris si cu intentia secreta de a vedea Parisul. Nu mai fusesem, si nutream o curiozitate intensa: este intr-adevar romantic ? Este atat de fermecator ? Este ca-n filme ? (oftat sentimental)
Si…am ajuns la Paris, si cum am ajuns am si incasat un soc. Pentru ca nu ne-am putut orienta altfel (si pentru ca asta e singura metoda de a ajunge in oras de la aeroport), am calatorit cu trenul (RER) pana la hotel. Chiar pana la hotel, pentru ca am stat la 400 m de statie.
In acest tren, mi s-a parut bizar sa fim inconjurati brusc de indivizi de culoare, cu cagule, fesuri de golani, adidasi galbeni si dreaduri incalcite. Nu neaparat ca ne-au inconjurat pe noi, ci pentru ca erau peste tot. Eram singurii albi dintr-un tren de 15 vagoane ! Pentru un bucurestean (in fine, a se citi roman) deloc aclimatizat cu peisajul, n-a fost deloc confortabil. Nici atunci, nici in zilele urmatoare. Abia dupa 4 zile am reusit sa ma imunizez intrucatva, si sa nu mai am aerul ala de caprioara vanata la fiecare calatorie…
Asistasem candva la o discutie referitoare la declaratia nu stiu carui presedinte francez, care spunea ca imigrantii nu vor constitui o problema decat atunci cand numarul lor il va depasi pe cel al nativilor francezi. Nu mi s-a parut corect, nici macar nu m-am putut raporta corect la ceea ce auzisem, pentru ca la noi, hai sa fim realisti, nu sunt imigranti, iar cu etniile ne intelegem fara dificultati majore. Insa atunci, in prima zi de Paris, am simtit ca ceva nu este in ordine.

paris-metro
De ce ? Nu mi-am dat imediat seama de ce, insa dupa 3 zile am inteles. Noi voiam sa vedem frantzuji cu palarie si ziar la subsuoara, cucoane stilate cu toc inalt, port-tigaret si javra minuscula in geanta, dar nu vedeam decat actorii din filme gen „Big Momma’s House” si „Harlem Nights”, toti la gramada si la fel de amuza(n)ti (not !). Dealtfel, in nici un mijloc de transport in comun nu a fost vreun moment in care sa putem spune ca albii sunt majoritari. Poate la suprafata, in taxiuri si limuzine, habar n-am; dar asta e o alta discutie.
In fine, am depasit momentul socului cultural si am descins la hotelul nostru ales strategic – aproape de centrul expozitional. Strategia de-acasa si cea din targ difera, motiv pentru care am suferit in fiecare seara cand, dornici sa vedem ceva din Paris – fie, si pe intuneric ! – am tot schimbat trenuri si metrouri de la hotel in centru si invers de ne-a ajuns. Confortul sistemului simplu de transport in comun din Bucuresti nu are nimic in comun cu bizarul parisian. Pur si simplu sunt atatea linii de metrou si de tren, care se intretaie si comunica, atatea tipuri de bilete si tot atatea tarife, incat nu stiu daca poti intelege suficient sistemul incat sa nu trebuiasca sa faci un efort ca sa te orientezi, oricat ai sta pe-acolo. Oricum n-am priceput ce bilet e bun si daca e bun, pentru ca turnichetii uneori se deschideau de la sine, alteori nu se deschideau de loc, si oricum lumea trecea la gramada, fara sa mai composteze bilete. Or fi existand controlori ?!
Ca veni vorba – in Paris toata lumea sare turnichetii, impinge usile si se bate cu gardurile batante, indiferent de tinuta, coafura sau statut.
Cand spun toata lumea, vreau sa spun TOATA LUMEA ! Iata-l chiar si pe Jaques Chirac, la proba 100 de statii gratis : )

Jaques Chirac, in 1980

Am aruncat bagajele in camere, si zbarrrr spre centru. In mod miraculos, am iesit dintr-un tunel urat, am urcat pe o scara ingusta si dubioasa, si am descins fix pe malul Senei, cu vedere perfecta la Notre Dame. Am uitat instantaneu toate micile neplaceri: eram in Paris !
Morti de foame (Tarom-ul are un stil propriu de a-ti stimula foamea cu mancarea gustoasa, calda, dar in portii minuscule), am intrat in primul bistro. Super! Ospatarul nu stia boaba de engleza (dar cine stie in Paris ?!), ne-am inteles in franceza noastra de Dambovita combinata cu spaniola si portugheza (nu mai comentez ever gagicile care lacrimeaza vinovat la telenovele).

Notre-Dame-Paris
Am comandat, printre altele, “ou in vas cu ierburi aromatice”. Spre amuzamentul gastii, acest ou este de fapt un ochi in blid de fonta cu patrunjel deasupra. Insa, foamea e un bucatar excelent, asa ca m-am bucurat de fiecare inghititura. De-acum ochiurile mele vor fi mereu „ou cu ierburi aromatice „frantuzesti” : )
Dupa colt, fiind zona intens turistica, am dat peste extrem de frantzuzestile “Maison de GYROS”, “La BACLAVA” si inca o chestie scrisa cu caractere arabe, care vindea mici de vita. Probabil “Le BAGHDAD”, dar e doar o presupunere.

paris-design-exterior

Haios, nu zic, dar noi voiam aer autentic parisian !
Nu in acea seara insa, pentru ca oboseala ne-a fugarit urgent la nani. Am reusit insa, in zilele urmatoare, sa ne mobilizam si am gustat, nitzel furat, Parisul.

Tour-Eiffel-Paris

 

Maison et Objet
Soc.
E o chestie tare de tot sa vezi deodata, la un loc, mii si mii de oameni care viseaza, fac, traiesc pentru design interior. Toata lumea preocupata de acelasi lucru, cu totii incercand sa atraga privirile, sa iasa in evidenta, sa-si umple standul de vizitatori.
Daca in primele ore eram incantati de tot ce vedeam, incet-incet ne-am blazat, si, cu un aer de cunoscatori versati, faceam slalomuri ample printre standuri, profitand de fiecare intalnire cu cineva din grupul nostru pentru a emite aprecieri si judecati “fine”: “astia-s misto, dar extrem de scumpi” sau “au avut ei o idee, dar au inghesuit prea multe chestii” sau “aici parca e la noi la mall” etc.

tendinte-in-design-interior
Brusc devenisem niste critici de design interior, capabili sa diferentiem si sa dam note, ba chiar sa descalificam sau sa luam la misto. Tendintele in design interior erau nu a doua, ci in mod categoric prima noastra natura.

Ne-am dat insa repede seama ca nu suntem in masura sa judecam cu adevarat pe nimeni: acolo erau expuse stocuri, zeci de produse aranjate pentru a prezenta, pe cat posibil, oferta firmei, erau si concepte dragute de amenajare, erau chiar si produse super faine, insa toate acestea se bateau pentru spatiu, pentru atentie, pentru prioritate si suprematie. Nu numai intre diferitii expozanti, ci si in cadrul aceluiasi stand.

Trebuie sa fie tare greu sa decizi ce sa expui si ce nu, in ce fel, daca sa lasi spatiu liber cu scopul de a accentua o atmosfera sau sa profiti de fiecare metru patrat ca sa expui cat mai multe.
Cred insa ca, acolo unde bugetele sunt generoase, si standurile de expozitie tind sa fie mai legate, cu un concept in spate, mai coerente.

Design interior: tendinte
Atentie, n-am spus mai elegante sau mai de bun gust. Pentru ca am vazut si standuri in care erau montate literalmente pajisti de marmura (monument de prost gust, parerea mea) sau spatii exclusiviste, in care nu puteai intra decat cu recomandare ? /garant ? /extras de cont ? – care expuneau niste chestii…clasice, cuminti, probabil de calitate, dar atat de terne si banale incat ma dureau dintii numai privindu-le.

tendinte-in-design-interior-paris
Pe de alta parte, am vazut si standuri superbe, cu concept si putine produse, care te lasau sa respiri si sa analizezi, sa incerci sa vizualizezi produsul intr-un proiect, sau pur si simplu te cucereau cu notele de finete si subtilitatile atent plasate ici si colo.
Asa ca am avut ce face. Aproximativ 16 km pe zi, pe jos. Dupa care inca vreo 3-4 prin Paris. Pentru ca nu ne-am putut abtine.

Din nou in Paris
Serile, am reusit sa vedem turnul Eiffel (stiati ca amicul Gustave Eiffel a facut si structura interna de rezistenta a Statuii Libertatii ? Ce portofoliu beton : )), sa urcam cu unul dintre lifturi pana la etajul 2, sa bem ceai fierbinte si sa mancam sandvisuri cu cascaval pe care le vindea un autentic chinez la un autentic fast-food la preturi autentice de genul 7,50 euro felia, am facut poze din toate unghiurile si am inghetat bine de tot…

tour-eiffel-closeup
Am mers si la Sacre Coeur (pe care am si vizitat-o si care ne-a placut extrem de mult tuturor), am admirat panorama si am regretat ca in Bucuresti nu exista un punct inalt de unde sa poti cuprinde cu privirea orasul…
Am vazut de aproape si Luvrul, cu tot cu piramida, cu basoreliefurile si cu Gift Shop-ul lui rosu aprins, ne-am plimbat pe Champs Elisee si am baut cafele in Place Clichy, am vazut si politisti, si trupe antitero cu mitraliere pe piept, barci pneumatice incarcate de SWAT zburand cu 100 km/ora pe Sena, am vazut si zecile de mii de lacate pe care am ajuns sa cred ca toata lumea le incuie pe unde apuca…

lacate-paris
Am mancat in tot felul de locuri, unele mai stilate, altele mai turistice – dar, ce sa-i faci, important e sa te simti bine.
Delicatesa absoluta din punctul meu de vedere au fost melcii – “escargotzi” – asa cum i-am numit afectuos, cu gust de scoici-caracatite-care-au-mancat-pamant, dar extrem de gustosi dupa mine. Ce mai.
Bineinteles ca Alexandra si-a comandat undeva creveti cu sos rose, si i-au adus un singur crevete naclait intr-o maioneza portocalie, motiv pentru care i-am sugerat ca poate in meniu era trecut un singur crevete, zis “crevetz”, care suferea in momentul gatirii de o usoara indigestie…

arhitectura-paris
Dar – indiferent de mizeria de nedescris care este la orice colt – arhitectura este pur si simplu senzationala. Nicaieri, dar nicaieri, n-am avut un asemenea sentiment de familiar (ceva din centrul vechi al Bucurestiului ?), dar un familiar ca-ntr-un vis frumos, unde totul este perfect, intretinut si bibilit, ca sa arate bine si ca sa se pastreze ceva din ceea ce era grozav odata. Am vazut ferestre cat un perete, adica 4m latime/3m inaltime, fara perdele sau draperii, cu pian in coltul camerei, cornise si tavan decorativ, domn imbracat lejer cu pantaloni de stofa si camasa si doamna in rochie de seara (s-or fi pregatit sa-i vad eu ?!), am vazut si acoperisuri asa cum numai in filme vezi (nici nu s-au chinuit aia sa le caute ca sa le filmeze, au indreptat pur si simplu camera intr-o directie si aia a fost, cadru perfect), am admirat strazi intregi in care timpul a stat in loc, si am stat minute in sir privind decoratiuni din fier forjat art deco, incercand sa nu cad totusi intr-o reverie steampunk…

Dupa 4 zile petrecute intr-o mare de idei, de produse si de oameni preocupati de design interior, pot spune ca experienta Maison et Objet este unica, contactul direct cu tendintele in design interior, cu designeri celebri, infuzia de stil – toate contribuie la felul in care abordam la randu-ne conceptele pentru casele pe care le amenajam.

Parisul este extraordinar, si este asa in ciuda tuturor neajunsurilor: imigranti, curatenie (!), transport in comun, capcane pentru turisti si, in general, sistemul socialist care functioneaza si nu prea.

Daca ma mai duc ?
Oricand !

Paris-noaptea-din-turn

Daniel Georgescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top